Avocatii din Bucuresti se inscriu in Baroul Bacau!

Decanul Baroului Bacau,doctor avocat Vasile Botomei, este primul dintre decani si membrii din Congres, care a semnat protestul impotriva lui Bota!

Cu incepere din 1 oct.2011, Baroul Bacau sa desprins din UNBR(Bota).

Baroul Bacau este inregistrat si autorizat cu autonomie in organizare si functionarea pe baza Statutului propriu de functionare.

Bota ramane cu trei membri din fosa structura a barourilor infiintate de el.

Avocatii si barourile judetene se organizeaza pe baza noilor reglementari ale Legii 51/1995, ale Statutului profesiei de avocat ale Codului deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana si ale dispozitiilor din noul Cod civil !

Noi luptam pentru fraternitate si egalitate intre avocati. Nimeni nu este mai presus de lege! SURSA: www.BaroulBacau.ro

Semneaza,

Biroul de presa,

Baroul Bacau

Posturi si:

1. Comunicat de la Baroul Bacau, decan avocat doctor Botomei Vasile
2. COMUNICAT: “Dedic aceasta victorie domnului Doctor Botomei Vasile”
3. Madatul presedintelui Bota este incetat prin efectul Legii 51/1995, republicata

Petitie:

“Un grav abuz comis de Bota, impotriva avocatilor

D-le Senator Iulian Urban

Posturi si:

1. COMUNICAT: “Dedic aceasta victorie domnului Doctor Botomei Vasile”
2. Practica aplicata in stiinta dreptului administrativ si contencios administrativ, in materia desfiintarii actelor administrative nelegale de infiintare si functionare a Politiei Primariei municipiului Bacau
3. COMUNICAT

Posturi si:

1. COMUNICAT
2. Dr.Vasile Botomei a infruntat din nou avocatii primarului la Tribunalul Sibiu

Posturi si:

1. “Dr. Vasile Botomei, invitat la o conferinta internationala in Republica Moldova”
2. Decanul Baroului Bacau este invitat de comisia juridica din Parlamentul Romaniei
3. VIDEO: “Birou Mediere avocat doctor Botomei Vasile – BACAU”

Judecatoarea Lidia Barac a anuntat ca prin proiectul aprobat de Guvern s-au introdus noi abateri disciplinare, din categoria celor prin care se aduce atingere “prestigiului functiei”

Secretarul de stat in Ministerul Justitiei, Lidia Barac, a prezentat, joi, cele mai importante modificari pe care acest proiect de lege le-ar aduce. Astfel, conform unui comunicat de presa al Guvernului, “proiectul de lege extinde sfera abaterilor disciplinare ale magistratilor, prin includerea in aceasta categorie a unor fapte prin care se incalca indatoririle specifice functiei ori se aduce atingere prestigiului functiei detinute si care in prezent nu sunt sanctionate, ori nu sunt sanctionate sub nomen juris propriu. Proiectul introduce sanctionarea disciplinara a suspendarii din functie pe o perioada de pana la 6 luni si defineste notiunea de exercitare a functiei cu grava neglijenta ori rea credinta.” Potrivit lui Barac, principalele tipuri de abateri introduse au fost: “manifestarile care aduc atingere onoarei sau proprietatii profesionale, ori prestigiului justitiei, savarsite in exercitarea sau in afara atributiilor de serviciu; obstructionarea activitatii de inspectie a judecatorilor, inspectorilor judiciari prin orice fel de mijloace, lipsa totala a motivarii hotararilor judecatoresti, a actelor judiciare ale procurorului, in conditiile legii; utilizarea unor expresii neadecvate in cuprinsul hotararilor judecatoresti sau al actelor procurorului sau motivarea acestora in mod vadit contrar rationamentului juridic, de natura sa afecteze prestigiul justitiei sau demnitatea profesiei de magistrat; nerespectarea deciziei Curtii Constitutionale, precum si a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cadrul recursurilor in interes legal, care, potrivit Constitutiei si legii, sunt obligatorii; exercitarea functiei cu rea-credinta si grava neglijenta”. Secretarul de stat a mentionat ca ”reaua-credinta se poate retine atunci cand judecatorul sau procurorul incalca cu stiinta normele de drept material sau procesual, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane. Exista grava neglijenta cand judecatorul sau procurorul nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil normele de drept material sau procesual”.

Buna reputatie, conditie prevazuta de actul normativ pentru acces si mentinere intr-o functie in magistratura

Pe langa largirea sferei abaterilor disciplinare, Lidia Barac a aratat ca si sanctiunile disciplinare au fost amendante, astfel“sanctiunea mutarii disciplinare pentru o perioada de pana la un an la o alta instanta sau la un alt parchet a fost circumscrisa in mod diferit fata de reglementarea in vigoare, cand aceasta mutare se facea la distanta sau la un parchet din raza aceleiasi jurisdictii a Curtii de Apel sau Parchetului de pe langa Curte. Acum, aceasta sanctiune vizeaza deplasarea magistratului sanctionat, daca i se aplica aceasta sanctiune, la o instanta sau la un Parchet din jurisdictia altei curti de apel sau altui parchet de pe langa Curtea de apel, in raport cu cele la care functioneaza.” Foarte important de mentionat este ca actul normativ a introdus conditia bunei reputatii drept cerinta de acces si mentinere in functie. Secretarul de stat a anuntat ca : “Cea mai importanta norma este legata de completarea articolului 14 din Legea 303, norma care vizeaza accesul in magistratura. Propunerea este aceea de a reintroduce cerinta bunei reputatii pentru accesul in magistratura. Va reamintesc, aceasta cerinta a existat in Legea 92, din 1992 si – in imprejurari absolut nefericite pentru starea justitiei noastre – norma a fost abrogata in anul 2005. Iata ca am reintrodus-o, pe cale de consecinta pierderea reputatiei ca si conditie de acces in magistratura duce la incetarea functiei de magistrat”.In ceea ce priveste Inspectia Judiciara, judecatoarea Lidia Barac a precizat ca proiectul: “asigura o mai mare independentafunctionala a Inspectiei Judiciare, in raport cu CSM, prin aceea ca reglementarea aceasta instituie Inspectia Judiciara, ii atribuie personalitate juridica, un buget distinct de bugetul Consiliului, iar formele de acces ale inspectorilor judiciari, cariera acestora, concursul, selectarea acestora apartin evident Inspectiei Judiciare, ca organ cu personalitate juridica”.

Dr.Vasile Botomei:

Felicitari Distinse Domnule Ministru si Distinsa Doamna secretar de stat Lidia Barac! A-ti implementat recomandarile stiintifice din Teza de doctorat Botomei Vasile-2010, din capitolul raspunderea administrativ disciplinara a magistratilor. In 2010 am definit conceptului de raspundere administrativ disciplinara pentru magistrati si conceptul de raspundere administrativ patrimoniala pentru magistrati.am definit notiunea de grava neglijenta pentru magistrati si conceptul de grava greseala pentru magistrati prevazute in legea 303/2004. Distinsul Domn Ministru de Justitie mi-a raspuns ca aceste recomandari transmise la MJ vor fi avute in vedere pentru implementare in sistemul legislativ. Acum le-ati implementat! Mai trebuie sa modificati termenul de prescriptie pentru raspunderea administrativ disciplinara de la 1 an cat este in prezent la 3 ani calculati dupa ramanerea irevocabila a cercetarii judecatoresti, inclusiv in caile de atac de la instantele europene. Magistratii sa raspunda material in solidar pentru cauzele de candamnare a statului roman la instantele europene, cu exceptia celor care au facut sa se consemnexa opinie contrara in dispozitivulhotararii. Inplementati si recomandarea stiintifica privind introducerea institutiei judecatorului de instructie, care sa verifice din oficiu actele procurorului, ca mijloc de reducere a cauzelor de achitari in instante generate de nelegalitatea masurilor dispuse de procurori si abia atunci se v-a putea vorbi de reforme in stat. Va multumesc ! Dr.av.Vasile Botomei,decan Baroul Bacau-UNBR

Sursa: Lumea Justitiei (luju.ro)

Citeste raspunsul comunicat de CSM prin adresa nr. 2702/1154/10.02.2011 prin care Secretar General Judecator Roza Marcu confirma ca au fost luate in evidenta pentru procesul de modificare si completare a legilor reformei sistemului judiciar recomandarile stiintifice transmise la CSM de av. dr. Vasile Botomei. Vezi anexa 22 din teza de doctorat Botomei Vasile.

Citeste recomandarile transmise catre CSM de av. dr. Botomei Vasile, preluate din teza de doctorat. Vezi anexa 21 din teza de doctorat Botomei Vasile.

Posturi si:

1. “Senatul a adoptat proiectul de lege privind raspunderea magistratilor. CSM vrea sa sesizeze Curtea Constitutionala, inainte de promulgarea legii. Magistratii ameninta cu proteste radicale!”
2. Recomandarile stiintifice din teza de doctorat Vasile Botomei, au fost confirmate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM ) si Ministerul Justitiei din anul 2010.
3. Avocatul Botomei Vasile a fost felicitat de Ministrul de Justitie Catalin Predoiu

Posturi si:

1. Avocatul doctor Vasile Botomei a rasturnat situatia din dosarul nr.3950/110/2010 al Tribunalului Sibiu
2. “Botomei, trimis de Sechelariu sa bulverseze instanta din Sibiu”
3. “Tribunalul Brasov a anulat hotararea de infiintare a Politiei Primariei Bacau”

Posturi si:

1. “Avocatul Botomei Vasile a fost solicitat de catre consilierii comunei Girov sa ii apere la Tribunal”

Posturi si:

1. Avocatul Botomei Vasile a fost felicitat de Ministrul de Justitie Catalin Predoiu
2. Ministrul de Justitie a initiat proiectul de lege privind modificarea statutului magistratilor, conform modelului recomandat din teza de doctorat Botomei Vasile
3. Proiecte de propuneri pentru reforma in justitie!

Dreptul este definit ca un sistem de norme de conduită stabilit de către un guvern suveran pentru a corecta nedreptăţile existente intr-o societate, pentru a menţine stabilitatea  şi pentru a face dreptate celor prejudiciati.

Profesia de avocat implementeaza si aplica practic teoriile juridice abstracte precum şi cunoştinţele acumulate  in vederea rezolvarii problemelor specifice, individualizate sau pentru a promova interesele  clientilor sai (de exemplu avocatul angajat). Avocaţii presteaza servicii juridice.

În cele mai multe ţări, în special în ţările in care a existat o tradiţie in dreptul civil,  profesia juridica imbraca mai multe forme, functie de sarcinile ce le au de indeplinit: notari, avocati, consilieri, functionari, avocati etc. Aceste ţări nu au “avocaţi” în sensul american al cuvantului, în măsura în care acest termen se referă la un singur tip general al  furnizorului de servicii juridice; mai degrabă, profesiile juridice constau intr-un număr mare de profesionisti in drept – persoane instruite in acest sens, cunoscute sub numele de jurişti, dintre care numai unii sunt avocaţi autorizati să practice dreptul în faţa instanţelor.

De remarcat este exemplul Angliei, mama jurisdicţiei de drept comun, unde profesia de jurist a apărut inca din evul mediu si era similara  actualelor  profesii juridice. A evoluat prin secolul al 19-lea printr-o  singura dihotomie: avocati pledanti şi avocaţi nepledanti (cei care ofereau servicii juridice in afara instantelor). Un echivalent al vechii dihotomii este intalnit astazi in dreptul civil la avocaţi şi procurori.

Multe ţări au avut iniţial două sau mai multe profesii juridice care ulterior au fost contopite intr-una singura – profesia de avocat. Deşi Franţa este o  ţară cu traditie in dreptul civil, profesiile juridice au fuzionat abia în 1990 şi 1991, ca răspuns la concurenţa anglo-americană. Iata cat de benefica poate di concurenta si competitia!

În unele ţări, justiţiabilii au opţiunea de a se apara “pro se” (aparare proprie, fara asistenta sau reprezentarea unui avocat) numita si aparare în nume propriu. Aceasta este comuna justiţiabililor care  nu-si permit financiar angajarea unui avocat.

In unele ţări, cum ar fi Venezuela, nimeni nu poate să apară în faţa unui judecător daca nu este reprezentat de un avocat. Avantajul acestui tip de regim este că avocaţii sunt familiarizaţi cu instanţele şi cu  procedurile vamale, facand mai eficientă functionarea sistemului juridic pentru toţi cei implicaţi. Nereprezentarea părţilor de catre un avocat aduce adesea daune propriei credibilitati iar instanţa nu le da castig de cauza dat fiind lipsa lor de experienţă.

În unele ţări, cum ar fi Japonia, un notar sau de functionar public poate  completa formularul unei actiuni adresate instanţei intr-o forma simpla, ca un proiect de lucrari,  pentru persoanele care să nu-şi pot permite sau nu au avocati. Totodata, acestia le recomanda si modul in care isi pot gestiona şi susţine propriile lor cazuri.

In multe tari, avocatii au devenit specializati pe anumite ramuri: drept administrativ, divort, minori, proprietate, vatamare corporala, omor etc. Acestia detin monopolul domeniului lor de activitate.

În unele ţări, în special în Statele Unite, dreptul este, în principal, predat in facultati de Drept. În Statele Unite şi in alte ţări, după modelul american, (cum ar fi Canada cu excepţia provinciei Quebec) licentiatul in drept este absolventul facutatii de drept sau a unei şcoli profesionale specializate, aceasta fiind o condiţie de admitere in profesia de avocat. Cele mai multe şcoli de drept se afla in universităţi, dar unele sunt si instituţii independente, private.  Absolventul unei facultati de drept din Statele Unite ( inclusiv unele scoli din Canada şi din alte tari) acorda studenţilor la absolvire gradul de JD (juris Doctor / Doctor in Jurisprudenta), spre deosebire de titulatura de Bachelor of Laws ca practician al dreptului cu grad.

Multe scoli ofera, pentru studenţii interesaţi în aprofundarea cunoaştintelor şi prerogativelor lor într-o anumită ramură de drept, post-doctorate in drept, conferind titluri cum ar fi LL.M (Legum Magister / Master în drept), sau de SJD (Scientiae Juridicae doctor / doctor in  Stiinta Dreptului) .

Metodele şi a calitea educaţiei juridice sunt foarte diferite. Unele ţări se bazeaza pe practica sau cursuri speciale, altele nu, cum ar fi Venezuela. Câteva ţări preferă să înveţe studentii pe baza lecturilor judiciare (metoda  casebook), urmata de o intensă anchetă facuta în  clasa de către profesor (metoda socratică). Multe altele utilizeaza numai prelegeri pe doctrine juridice foarte abstracte, in urma carora, tinerii avocaţi, trebuie să formuleze o actiune in drept şi in fapt, adica face exact ceea ce face un avocat in primul an de ucenicie (sau loc de muncă).

În funcţie de ţară, o clasa de mărime tipica ar putea varia de la cinci studenţi la un seminar la cinci sute de studenti prezenti la o conferinta mare intr-un amfiteatru. În Statele Unite, şcolile de drept  menţin clasa de dimensiuni mici, şi ca atare, sunt admisi un număr mai restrâns de studenti. In tarile in curs de dezvoltare nu se tine cont de depasirea numarului de studenti functie de cerinta  si studiul pietei iar manualele predate in scoli sunt perimate comparativ cu legislatia aflata in vigoare , care, la randul ei este intr-o continua schimbare.

Intr-un număr mare de ţări, un licentiat in drept trebuie să treacă un examen de admitere pentru intrarea in barou (sau o serie de astfel de examene), înainte de a primi o licenţă de practica. În unele state din SUA, un licentiat  al unei facultati oarecare poate deveni avocat prin simpla trecere a examenului de intrare in barou, important este sa fi absolvit o facultate. In tari cum ar fi Germania si Franta, este foarte dificil sa treci din bransa magistratilor in cea a avocatilor – profesie liberala, spre deosebire de Suedia, in care mobilitatea dintr-o bransa in alta este foarte simpla .

În multe ţări, avocaţii sunt generalişti, ei neavand o specializare pe un anumit domeniu. În altele, a existat o tendinţă de la începutul secolului 20, avocaţii dorind sa se specializeze inca de la începutul carierei lor pe un anumit domeniu. În ţările în care specializarea avocatilor este predominantă, deja se vorbeste despre avocati de divort, avocati de drept administrativ etc. astfel ca de loc neobisnuit este sa auzim in Statele Unite ca cineva are nevoie de un avocat pentru  “vătămare corporală”.

Majoritatea firmelor de avocatură din întreaga lume sunt societati de dimensiuni mici si aduna între 1 – 10 avocaţi. In SUA, exista un număr mare de firme care au mai mult de 50 de avocati – o excepţie. În Regatul Unit al Marii Britanii şi Australia sunt, de asemenea, excepţii: exista case de avocatura cu mai mult de 1000 de avocaţi, după un val de fuziuni intre case la finele anilor 1990.

In unele jurisdicţii, admiterea si acordare a licenţelor de practica sunt atributele fie ale sistemului judiciar fie ale Ministerului de Justiţie, care supraveghează direct  admiterea.

Alte jurisdictii, prin lege, tradiţie, sau ordin judecătoresc, au acordat astfel de puteri unei asociaţii profesionale ale avocaţilor.

În Statele Unite, astfel de asociaţii sunt cunoscute sub un nume distinct, sunt formate din barouri unificate  sau asociaţii ale avocatilor. Studentul isi face stagiul intr-o casa de avocatura o perioada de 6 luni – 1 an, iar dupa absolvire, completeaza un formular si se inscrie la  Curtea Suprema in vederea sustinerii examenului de licenta. La cerere anexeaza 2 recomandari (sau mai multe) de la casele de avocatura unde si-a desfasurat practica. O conditie eliminatorie este ca recomandarile sa NU parvina de la rude sau prieteni de familie!!!!  In caz contrar,  automat este exclus din examen!  Examenul se sustine conform bibliografiei si are ca scop verificarea rationamentului direct pe cauze si nu teoria materiilor de drept. În Marea Britanie, aceste organizatii sunt cunoscute sub numele de Curtea Inns, Consiliul Barourilor sau Consiliul societăţilor de drept.

În alte ţări aceste organizaţii sunt cunoscute sub denumirea de Camere de avocaţi, Colegii de avocaţi, Facultati de avocaţi  sau denumiri similare. În general, un nonmembru prins ca practica avocatura fara licenta poate fi răspunzător pentru savarsirea infractiunii de practicarea neautorizata a profesiei.

În Marea Britanie profesiile juridice s-au impartit in doua clase: avocati pledanti traditionali care sunt membri ai Consiliului Barourilor (ori ai Curtii) si avocati nepledanti care apartin societatii de drept.

Unele ţări recunosc şi acorda licenta de practica avocatilor la nivel naţional, astfel încât un avocat, o dată cu primirea licenţei, poate pleda în orice instanţă. Acest lucru este comun ţărilor mici precum Noua Zeelandă, Japonia, şi Belgia. Altele, în special a celor cu guverne federale, au tendinţa de a licentia avocati la nivel de stat sau de provincie: Statele Unite, Canada , Australia, Elveţia etc. Brazilia este cel mai bine cunoscut guvern federal  care acorda licente avocatilor la nivel naţional. Unele ţări, cum ar fi Italia, licentiaza avocatii la nivel regional şi altele, cum ar fi Belgia, chiar la nivel local (situatie in care avocatul poate pleda si în instanţele judecătoreşti la nivel national). În Germania, avocaţii sunt admisi in barouri şi regional pot apara clienţi, inclusiv  în fata tuturor instanţelor judecătoreşti naţionale, cu excepţia Curtii Federale de Justiţie din Germania (Bundesgerichthof sau BGH) şi Curtea Constituţională Federală a Germaniei, unde e necesara o anumita vechime.

O diferenţă importanta între ţări este urmatoarea:

a) unele reglementeaza profesia de avocat cu ajutorul exclusiv al sistemului judiciar independent (privat) şi instituţiile subordonate acestuia – un fel de auto-reglementare a profesiei juridice;

b) altele sustin ca profesia de avocat trebuie să fie reglementata de stat si sa facă obiectul supravegherii continue a Ministerului de Justiţie, ca parte din executiv.

În cele mai multe ţări, guvernul a exercitat tradiţional  controlul asupra sistemului juridic in scopul de a-si asigura si aproviziona constant judecători şi birocraţi loiali.  De fapt avocatii, initial , au servit statul, ulterior aratandu-si disponibilitatea si pentru justiţiabilii privati.

In ţări cu traditie in dreptul civil, cum ar fi Norvegia, profesia de avocat a fost auto-reglementata de organizatiile profesionale insa Ministerul de Justiţie este singurul emitent de licenţe şi are independenta de a re-evalua un avocat dupa ce a fost exclus din Asociatie.

Brazilia este o excepţie neobişnuita in sensul ca Ordinul naţional al avocaţilor a devenit o instituţie cu atributii depline de auto-reglementare a profesiei (cu control direct asupra licenţelor) şi a învins cu succes guvernul care a încercat sa puna licentele sub controlul Ministerului Muncii. Aceeasi exceptie o intalnim si in Romania!

Cu toate acestea, conceptul de auto-reglementare profesie a fost criticat ca fals  de catre organizatiile cu aceste atributii, insa ele au demonstrat mereu ca servesc pentru a legitima profesional o casta si au reusit în timpsa puna monopol  pe profesia de avocat protejand-o doar de controlul public. Totodata au demonstrat ca mecanismele disciplinare au fost fenomenal ineficiente iar sancţiunile aplicate membrilor sai au fost uşoare sau complet inexistente.

Neîncrederea publica in avocaţi a atins valori record in Statele Unite, după scandalul Watergate. În urma Watergate, cartile  juridice de auto-ajutorare au devenit populare în rândul celor care au dorit să îşi rezolve problemele juridice, fără a apela la avocaţi.

Un studiu comparativ cu 2004 a examinat diferite profesiile juridice din întreaga lume şi a observat o “coerenţă remarcabilă” cu privire la  reclamaţiile facute de justitiabili impotriva avocatilor, situatie care transcende in timp si functie de localizare.

Autorii au contabilizat cele mai frecvente plângeri impotriva avocaţilor, după cum urmează:
* Abuz de litigiu prin diverse moduri, inclusiv folosirea tacticilor care tergiversează, depunerea de dovezi false, utilizarea de argumente frivole în instanţă;
* Pregătirea documentaţiei false: fals în acte, contracte false sau testamente false;
* Înşelarea clienţilor şi a altor persoane apropiate cu privire la dreptul de proprietate al acestora;
* Incorectitudine în relaţiile cu clienţii;
* Onorariu excesiv.

Sursa: Baroul Bacau

Posturi si:

1. Comunicat de la Baroul Bacau, decan avocat doctor Botomei Vasile
2. Decanul Baroului Bacau este invitat de comisia juridica din Parlamentul Romaniei

Posturi si:

1. Ministrul de Justitie a initiat proiectul de lege privind modificarea statutului magistratilor, conform modelului recomandat din teza de doctorat Botomei Vasile
2. Recomandarile stiintifice din teza de doctorat Vasile Botomei, au fost confirmate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM ) si Ministerul Justitiei din anul 2010.
3. Sinteze din teza de doctor Botomei Vasile – Cuvantare