Controlul administrativ al actelor din administratia publica locala, metode de eficientizare a raspunderii administrative si propuneri de lege ferenda

Botomei Vasile, doctorand in drept

Recenzent: Sergiu Cobaneanu, doctor in drept,
profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova

„In vederea asigurarii unei administratii care sa asigure o conlucrare mai eficienta intre interesul public si interesul cetateanului, doctorandul prezinta o reflectie in drept comparat a sistemului administrativ din Republica Moldova, cu sistemul administrativ din Romania, pe baza normelor de organizare si functionare din unitatile administrativ-teritoriale, cu raportare la raspunderea administrativa a functionarilor publici.
Subiectul tratat de doctorand se subscrie necesitatii de perfectionare continua a sistemului legislativ, atat din Republica Moldova, cat si din Romania, in contextul de evolutie a societatii, in scopul asigurarii unei administratii mai apropiata de cetatean, cu raportare la normele Uniunii Europene.”

Ca reflectie a activitatii profesionale din sfera avocaturii, dobandita in exercitarea activitatilor de aparator, in fata instantelor judecatoresti din Romania, facand o comparatie in plan profesional, cu situatii similare din Republica Moldova, culese in cadrul intalnirilor de specialitate efectuate in seminariile de lucru din cadrul Facultatii de Drept din Universitatea de Stat din Moldova, apreciez ca in vederea imbunatatirii cadrului legislativ din ambele state, in materia controlului administrativ, raspunderii administrative din domeniul administratiei si a controlului judecatoresc, sa fac urmatoarele propuneri de lege ferenda:

Propun ca controlul administrativ al actelor sa se efectueze in cadrul unui serviciu organizat dupa modelul de functionare al instantelor judecatoresti din contencios administrativ.
Astfel, introducerea unei plangeri formulate de catre un petitionar, sa dezvolte un real proces administrativ, dupa regulile stabilite de instantele de judecata.
In aceste conditii, numarul de inregistrare al petitiei va constitui numarul de inregistrare al dosarului.
In cadrul controlului administrativ, sa se constituie un complet de judecata administrativ, investit cu solutionarea petitiei.
Propun ca acest complet sa fie format din trei functionari publici, angajati special in acest scop, prin Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
Membrii din acest complet nu vor avea relatii de subordonare fata de organele care au emis actul administrativ atacat.
In cadrul acestui control, nu se achita taxe.
Petitionarul va fi citat la domiciliul indicat in petitie, in scopul prezentarii la termenul fixat, in fata completului administrativ, in vederea sustinerii plangerii.
Petitionarul va putea sa fie reprezentat de catre un aparator la libera sa alegere, pe baza de imputernicire sub semnatura privata, semnata de petitionar.
Ziua in care se stabileste termenul de solutionare a petitiei, sa fie afisata la loc vizibil, intr-un loc special amenajat in fata institutiei.
Pe afisaj se va indica:
-numarul dosarului;
-numele petitionarului;
-numele functionarului in contradictoriu cu care se solutioneaza;
-obiectul petitiei.
Solutionarea petitiei se face intr-un singur termen, avand in vedere obligatiile petitionarului de a-si anexa toate probele pe care le considera necesare, cu ocazia inregistrarii petitiei.
Solutia pronuntata de catre completul administrativ se va putea ataca de catre partea care are interes, in termen de 30 de zile, direct in fata instantei de contencios administrativ.
In cadrul instantelor de judecata, partile in proces vor fi membrii din completul administrativ de judecata, care vor avea raspundere solidara cu statul, in fata instantei de contencios administrativ.
Pe aceasta cale, va fi exclusa din cadrul proceselor de drept comun, calitatea de parte in proces a institutiilor publice.
Pe aceasta cale, se va intari legitimitatea institutiilor publice care nu vor mai fi chemate in proces sa raspunda administrativ pentru calitatea actelor efectuate de functionarii publici din cadrul institutiei, si respectiv de catre persoanele cu functii alese.

Metoda propusa urmareste sa transfere raspunderea administrativa de la organele de conducere ale administratiilor, la organele de control ale actelor din administratie.
In prezent recursurile administrative sunt lipsite de eficienta in cadrul institutiilor publice.
Practica este de a fi solutionate petitiile, de catre aceleasi persoane care au dat primul raspuns.
Trebuie impusa o contradictie intre puterea administrativa si puterea de control administrativ.
Descentralizare administrativa, obliga si la aplicarea masurii de descentralizare a controlului administrativ.
Pentru credibilizarea institutiei controlului administrativ si eliminarea proceselor in care ambele state, Romania si Republica Moldova sunt condamnate prin hotarari ale instantelor internationale, se impune crearea de reguli noi, deoarece cele existente nu s-au dovedit eficiente.
Pe aceasta cale se va realiza o administratie responsabila, in care indiferent de schimbarile de natura politica din varful institutiilor publice, functionarii publici vor fi repere de conduita, de profesionalism si de respect fata de institutia publica in care lucreaza si implicit fata de cetatean.

In ceea ce priveste exercitarea controlului administrativ al actelor din administratie, de catre instantele judecatoresti, propun urmatoarele:
-judecatorii sa fie publicati pe complete de judecata, pe holurile instantelor judecatoresti, cu poze, asemenea cum sunt publicati la afisier cadrele didactice din sistemul universitar din Republica Moldova;
-in dreptul fiecarui judecator sa fie publicata lista cu aparatorii din sistemul de drept, cu care sunt incompatibli de a intra in procese, rude, afini, pana la gradul IV inclusiv;
-judecatorii vor purta in timpul procesului, ecusoane cu numele la vedere, pentru asigurarea recunoasterii de catre petitionari, in raporturile cu aparatorii sau partile cu care sunt incompatibili.
Astfel, se vor elimina situatiile in care procesele se vor judeca in familie, cu solutii stabilite anterior judecarii cauzelor.
-judecatorii vor incepe sedinta de judecata prin depunerea de juramant, in forma religioasa, sau prin angajarea raspunderii administrative in caz ca incheierile de sedinta sau hotararile judecatoresti pronuntate vor urma calea unui proces de verificare in fata instantelor internationale;
-propun ca despagubirile civile, stabilite de instantele internationale, pe care statul roman este obligat sa le plateasca cetatenilor din Romania prin hotarari judecatoresti pronuntate de instantele internationale, sa fie imputate magistratilor din Romania, care au pronuntat hotararile judecatoresti.
Executarea despagubirilor sa se faca pe fondul de venituri realizate de magistrati inclusiv pe perioada de pensionare.
-pentru fiecare hotarare judecatoreasca modificata la CEDO, magistratii care au judecat nedrept sa fie retrogradati de la instantele in care lucreaza, la instante inferioare in grad.
In conditiile in care nu exista instante inferioare in grad, in care sa fie retrogradati, propun sa fie eliminati din magistratura, fara drept de pensie de magistrat.
Asa se va responsabiliza actul de justitie. Asa judecatorii voi pronunta hotarari legale, temeinice si fondate. Asa se va indeparta coruptia din justitie.
Fara implementarea acestei masuri, judecatorii nu vor judeca niciodata corect, de vreme ce acestia se bucura de inamovibilitate si nu raspund cu nimic pentru hotararile prin care statul roman este obligat sa plateasca despagubiri

Drd.Botomei Vasile 29.06.2009

Nu sunt articole similare.

Propuneri de lege ferenda in vederea imbunatatirii sistemului legislativ de raspundere administrativa in exercitarea apararii calificate a petitionarilor, in fata organelor de control administrativ.

Botomei Vasile, doctorand in drept

Recenzent: Sergiu Cobaneanu, doctor in drept,
profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova

„Profesia de avocat a fost atestata pentru prima data in Principatele Romane, in anul 1864, ca urmare a promulgarii, de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a “Legii pentru constituirea Corpului de advocati”.
De-a lungul timpului, profesia de avocat si-a pastrat scopul pentru care a fost infiintata, reprezentand calea catre adevar, un filtru intre indoiala si certitudine, intre aparenta si chintesenta.
Propunerile abordate de care doctorand, sunt rezultatul unei comparatii intre normele de reglementare a profesiei de avocat din Republica Moldova si Romania, care merita analizate si abordate la nivel stiintific.
Scopul este de imbunatatire si perfectionare continua a institutiei aparatorului, prin eliminarea unor blocaje de acces in exercitarea profesiei, corect constatate de Curtea Constitutionala din Republica Moldova, care printr-o analiza profunda, a constatat ca este neconstitutionala prevederea de limitare a dreptului de exercitare a unei profesii liberale de catre o organizatie de drept privat.”

Propun liberalizarea profesiei de avocat prin infiintarea de cabinete individuale in regim de societate comerciala cu raspundere limitata, in forma reglementata in Romania de Legea 31/90 modificata si completata, a societatilor comerciale, care sa urmeze procedura de acreditare pe fiecare ramura de drept, printr-o examinare organizata de Ministerul de Justitie.
Registrele de comert sa fie abilitate sa aprobe infiintarea de societati comerciale cu obiect de activitate de servicii juridice.
Societatile comerciale cu profil de activitate servicii juridice, sa poate fi infiintate de catre licentiatii in drept, fara restrictiile care sunt prevazute in prezent.
Pe aceasta cale va disparea inechitatea dintre juristi, discriminarea dintre profesia de avocat si profesia de consilier juridic, mijloc prin care se va realiza o adevarata liberalizare a profesiei de avocat, care se considera libera si independenta, cu organizare, functionare si conducere autonome.
Liberalizarea efectiva a profesiei, prin liberalizarea dreptului de infiintare de societati comerciale cu activitati juridice, se subscrie in art.41, pct.(1) din Constitutia Romaniei, care prevede:
„(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.”
Monopolizarea profesiei de avocat in organizatii profesionale de drept privat, sub forma de barou, creeaza obligativitatea si restrictia in acelasi timp, pentru persoanele cu studii juridice, sa se asocieze la aceste organizatii, in conditiile de nerespectare a dreptului de asociere, reglementat de art.40, pct.1 din Constitutia Romaniei, care prevede:
„Cetatenii se pot asocia liber, in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.”
Nu este indeplinita insa conditia de independenta, cat timp barourile de avocati functioneaza in regim de casta, si nu exista un cadru concurential intre barouri, atat ca forma de organizare la nivel national cat si la nivel administrativ teritorial.

Apreciez ca regimul de functionare al unei societati comerciale cu activitati juridice, se incadreaza in regimul de functionare reglementat de Legea societatilor comerciale pentru toate celelalte domenii de activitate.

Avocatura este o activitate juridica de drept privat.
Avocatura nu se incadreaza in activitatile de drept public, deoarece in Romania avocatii nu sunt numiti de o institutie de drept public, iar in ceea ce ii priveste pe avocatii din Republica Moldova, sistemul de organizare a acestora este tot in organizatii de drept privat, chiar daca decizia de inregistrare se elibereaza de Ministrul de Justitie.
Avocatii exercita o profesie liberala bazata pe relatia contractuala dintre client si avocat.
Prin modificarile succesive ale legii 51/1995, in Romania s-a dorit sa se realizeze un echilibru intre profesia de avocat si profesia de magistrat, in sensul de a impune magistratilor care doresc sa devina avocati, sa sustina examene pentru intrarea in profesie.
Motivatia de fapt care a stat la baza acestor modificari, cuprinse in OUG 159/2008, prin modificarea art.16, care prevedea posibilitatea magistratilor, notarilor si consilierilor juridici, cu vechime de peste 10 ani in functii juridice, sa intre in barou cu scutire de examen, a fost de a determina Consiliul Superior al Magistraturii sa mentina prevederile anterioare anului 2008, potrivit carora, prin egalitate de tratament, in conditiile unei vechimi de 10 ani in functii juridice, exista posibilitatea ca avocatii sa fie admisi in magistratura cu scutire de examen.
Consider ca modificarea normelor de reglementare de admitere in profesia de avocat, prin restrictionarea accesului in profesie a categoriilor de magistrati si a consilierilor juridici, cu vechime de peste 10 ani, nu ar trebui sa atraga dupa sine modificarea regulamentului de admitere in magistratura, deoarece barourile ca organizatie de drept privat, nu se ridica la competenta de examinare a magistratilor.
In prezent, barourile de avocati controleaza independenta avocatilor, prin organele de conducere, prin comisiile de disciplina, prin taxele discretionare impuse pentru avocati, si prin regimul de control din cadrul aceluiasi organism,
Astfel, in functie de “independenta” cu care lucreaza avocatul, in functie de relatia pe care o are cu organele de conducere si de control ale baroului, i se acorda licenta de activitate.
In privinta oficiilor care se fac in categoria apararii din oficiu asigurate de barouri, apreciez ca aceste servicii trebuie scoase la licitatie publica, la care sa poata participa prin oferta de preturi, S.R.L.-urile infiintate de juristi prin Registrul Comertului, in conditiile unei acreditari primite din partea Ministerului de Justitie.
Astfel se va respecta apararea din oficiu, si vor disparea situatiile in care avocatii trateaza cu superficialitate dosarele in care sunt desemnati ca aparatori din oficiu.
Practica de a se lasa solutia la aprecierea instantei pe care o folosesc unii dintre avocati in fata instantelor judecatoresti, in timp ce sunt desemnati in calitate de avocati din oficiu si platiti din bugetul Ministerului de Justitie, va fi eliminata prin crearea acestui sistem concurential, prin incadrarea serviciilor de asistenta juridica, in categoria serviciilor bazate pe cerere si oferta.
Din acest punct de vedere, este de apreciat cadrul legislativ din Republica Moldova prin Legea Nr. 1260-XV din 19-07-2002, in care se prevede facultatea inpricinatului supus anchetei de cercetare penala, de a-si alege liber un aparator din oficiu, din lista avocatilor cu drept de acordare a asistentei din oficiu, urmand ca numirea unui asemenea avocat sa cada in competenta Consiliului Baroului prin avocatul coordonator, doar in conditiile in care inpricinatul nu opteaza liber pentru nici unul din acestia.
Propun ca aceasta prevedere din Legea Nr. 1260-XV din 19-07-2002 a Republicii Moldova sa fie preluata si in Romania prin modificarea si completarea Legii 51/1995 deja modificata si completata de organizare si exercitare a profesiei de avocat, care nu se ridica la nivelul de imbunatatire a sistemului de aparare asigurat prin Baroul de avocati din Republica Moldova.
Referitor la raspunderea administrativa a avocatilor, in calitate de persoane fizice autorizate sa exercite o profesie liberala, in reglementarea dreptului la aparare, se remarca prin analizarea in drept comparat a legii de organizare si exercitare a profesiei de avocat, din Republica Moldova, cu Legea de organizare si exercitare a profesiei de avocat din Romania, un model de urmat de catre Romania, din legislatia de reglementare din Republica Moldova.

Aprecieri fata de reglementarile de raspundere administrativa din Statul Moldovean:
-In Republica Moldova, admiterea in profesia de avocat, se face pe baza unui examen de primire in profesie, care definitiveaza calitatea avocatului de aparator.
Acest examen presupune acumularea unui punctaj de 48 de puncte dintr-un total de 150 de puncte, calculate pentru 3 sesiuni de examen, spre deosebire de conditiile impuse in Romania, potrivit carora candidatul trebuie sa ia nota de minim 7 la fiecare disciplina de examen, sub sanctiunea respingerii la examen, daca la unul dintre examene ia o nota mai mica de 7.
De asemenea, este de apreciat faptul ca termenul dintre examene este de maxim 15 zile, ceea ce asigura candidatului un timp optim de asigurare a refacerii capacitatii intelectuale de dupa fiecare examen, spre deosebire de Romania, in care examenele se dau succesiv, pe o perioada de 5 zile, cate unul in fiecare zi.
Pentru a participa la examenul de admitere in profesie, avocatul trebuie sa faca dovada unui stagiu pe langa un maestru, pe durata unui an de zile, timp in care aspirantul la profesia de avocat, nu are dreptul de a asigura asistenta si reprezentare juridica, in fata organelor de cercetare penala, si nici in fata instantelor penale.
Apreciez ca aceasta masura, prevazuta in codul deontologic al avocatilor din Republica Moldova, este o aplicabilitate eficienta a raspunderii juridice si administrative, pe care si-o asuma atat avocatul stagiar, cat si Baroul de Avocati, in calitate de persoana juridica.
Practic, Statul Moldovean, a rezervat dreptul de asigurare a unei aparari calificate, in fata organelor de cercetare penala si a instantelor penale, in lumina garantiilor prevazute de Constitutia Republicii Moldova, cu raportare la art.6, (1), din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, se indeparteaza riscul de incalcare a dreptului garantat la aparare, prin exercitarea asistentei si reprezentarii juridice printr-un aparator, care nu este definitivat in profesia de avocat, si care poate sa nu treaca examenul de definitivare, ceea ce presupune ca apararea nu a fost eficienta in cauza respectiva.
In Romania, admiterea in profesia de avocat se face printr-un examen de admitere in stagiu, si la intervel de 2 ani de zile, prin sustinerea examenului de definitivare in profesia de avocat.
Avocatul stagiar din Romania are dreptul de asistenta si reprezentare, nu numai in fata instantelor civile, administrative si comerciale, cum este prevazut in Republica Moldova, ci si de reprezentare in fata organelor de cercetare penala si a instantelor penale, ca instante de fond.
Astfel, statul roman a creat un set de norme juridice care nu garanteaza asigurarea dreptului garantat la aparare, in conditiile permisibilitatii de reprezentare prin oficii si pe baza de contract, aparararea subiectilor de drept in fata organelor de cercetare penala si a instantelor penale, prin intermediul unor avocati stagiari, mai inainte de definitivarea acestora in profesie.
Ca o apreciere practico-stiintifica in acest domeniu, consider ca in Romania trebuie reformata legea de organizare si exercitare a profesiei de avocat, deoarece aceasta aduce atingere interesului legitim al subiectilor de drept, care sunt pusi in situatia faptului implinit, de a-si asuma o aparare in procesul penal printr-un avocat stagiar, care nu constituie garantarea dreptului la aparare.
In Romania, practica avoocatilor stagiari in fata instantelor penale, este de a raspunde in cadrul procesului penal, prin expresia „ramane la aprecierea instantei”, conditii in care nu putem vorbi de existenta unei aparari calificate.
Mai mult decat atat, pe fondul lipsei de experienta a avocatilor stagiari, beneficiaza celelalte parti din proces, care prin exercitarea unei aparari calificate, prejudiciaza pe subiectul de drept care a beneficiat de apararea unui avocat stagiar.
Examinarea avocatilor stagiari de catre alti avocati din cadrul aceluiasi barou, determina pe avocatii stagiari sa se comporte emotional si cu timiditate in procesele pe care le au in contradictoriu cu ceilalti avocati, cat timp aprecierea la examenul de definitivare este facuta de catre adversarul sau.
Sub acest aspect, trebuie imbunatatita legislatia in Romania, prin preluarea normelor de reglementare din Republica Moldova.
Din aceste cauze, instantele de judecata sunt incarcate cu cauze care in conditiile in care apararea in fata organelor de cercetare penala ar fi fost eficienta, nu s-ar mai fi ajuns la cheltuielile pe care le face statul cu procesele penale, soldate cu achitarea subiectilor de drept trimisi in judecata.
Aceasta, in consideratia in care instantele de control judiciar, nu intotdeauna verifica legalitatea probelor administrate in fata organelor de cercetare penala si a instantelor de fond, rezumandu-se la aprecierea sumara a hotararilor pronuntate la instantele de fond, cea cce atrage consecinta raspunderii administrative a statului roman, in cadrul proceselor care se judeca in fata instantelor internationale.
Din acest motiv, statul roman suporta din buget cheltuielile de judecata si despagubirile civile acordate de instantele internationale.
Se observa in acest sens, ca desi Republica Moldova este un stat in curs de aderare, are in acest domeniu reglementari mai eficiente decat Romania, care este membra a Uniunii Europene.
Eficienta este data inclusiv de componenta Comisiei de licentiere a profesiei de avocat, in care se face examinarea candidatilor inscrisi, sub aspectul calitatii serviciului de examinare dinmembrii care compun comisia.
In Republica Moldova, comisia de examinare se constituie prin ordinul Ministrului Justitiei pe un termen de 4 ani, si este formata din 11 membri, astfel:
- 6 membrii desemnati alesi de Congres;
- 2 reprezentanti ai organelor de drept;
- 1 lector universitar in materie de drept ales de senat;
- 2 reprezentanti ai Ministerului de Justitie;
Spre comparatie in Romania aceste comisii sunt desemnate numai de catre Consiliul Baroului, in care criteriul de calitate nu exista , deoarece selectia in comisie nu se prevede participarea ca mebrii categoriile profesionale din partea organelor de drept, din partea mediului universitar, asemenea ca si din partea Minisrului de Justitie.
Daca avocatul stagiar nu ia examenul de definitivat, el este inscris automat pentru urmatoarea sesiune de examen, stabilit la un interval de 6 luni.
Repingerea candidatului la a doua examinare, atrage consecinta excluderii din profesia de avocat.
Din acest punct de vedere legea de organizare si de exercitare a profesiei de avocat din Romania este criticabila sub aspectul celor mentionate, fata de care in lucrarea prezenta apreciez oportunitatea de a face propunerile de lege ferenda mentionate.
In Republica Moldova, exercitarea profesiei de avocat se face pe baza unei licente ce se elibereaza de Ministrul de Justitie.
In Romania, exercitarea profesiei se face pe baza unei decizii emisa de catre Consiliul Baroului.
Este de apreciat in acest sens modelul de licentiere pentru obtinerea dreptului de exercitare a profesiei de avocat, reglementat prin ordin al Ministrului de Justitie din Republica Moldova, in comparatie cu modelul din Romania, prin care dreptul dee exercitare a profesiei se dobandeste printr-o decizie emisa de o organizatie de drept privat.
Astfel, in vederea institutionalizarii acestei activitati profesionale in Romania, si de asimilare a profesiei de avocat in categoria profesiei de magistrat, consider ca numai dupa ce se va prelua modelul de licentiere din Republica Moldova, se va putea realiza trecerea fara examen din avocatura in magistratura, pe baza experientei profesionale acumulata intr-o perioada de 10 de execitare a profesiei de avocat.

Consider ca Romania ar trebui sa preia din legislatia Republicii Moldova, reglementari in domeniul admiterii in profesia de avocat, crearea facultatii pentru invinuit sau inculpat de a-si alege liber un avocat din oficiu din randul avocatilor inscrisi pe lista, precum si prevederea de a fi luati in evidenta spre emitere de decizii de primire in profesie, de catre Ministerul de Justitie.
In ceea ce privesc societatile cu raspundere limitata, cu profil de activitate juridica, infiintate de licentiati in drept, fara apartenenta la structurile profesionale de tip barou, consider ca membrii acestora trebuie sa beneficieze de egalitate de tratament in recunoasterea profesionala a activitatii, in conditiile promovarii unui examen organziat de Ministerul Justitiei, separat pentru fiecare ramura de drept in parte.

Bibliografie:
1. Legea 31/90 modificata si completata;
2. Constitutia Romaniei;
3. OUG 159/2008;
4. Legea Nr. 1260-XV din 19-07-2002, din Republica Moldova;

Drd.Botomei Vasile 29.06.2009

Posturi si:

1. Propuneri de lege ferenda cu privire la comisiile de disciplina din cadrul institutiilor publice

Propuneri de lege ferenda cu privire la comisiile de disciplina din cadrul institutiilor publice

Botomei Vasile, doctorand in drept

Recenzent: Sergiu Cobaneanu, doctor in drept,
profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova

„Lucrarea trateaza aspecte de drept comparat, cu referire la unele aspecte de imbunatatire a sistemului legislativ, de eficientizare a raspunderii administrative a functionarilor publici.
In scopul eficientizarii activitatii comisiilor de disciplina din Republica Moldova, se propune adoptarea unor norme de reglementare, prin care sa se asigure o eficientizare a activitatii comisiilor de disciplina.
Propunerile de lege ferenda cu privire la procedura aprobarii tacite, merita analizate si abordate la nivel stiintific, in scopul imbunatatirii si al perfectionarii continue a sistemului legislativ, aflat in coerenta cu normele din Uniunea Europeana.”

Membrii comisiilor de disciplina din cadrul institutiilor publice, trebuie sa faca parte din structuri administrative ierarhic superioare institutiei din care fac parte persoanele trimise spre judecata la comisia de disciplina.
Motivatia este determinta de respectarea principiului impartialitatii, din partea membrilor din comisie, asupra carora nu trebuie sa planeze nici o atitudine de subiectivism si sa nu se gaseasca in relatii de subordonare pe linie profesionala fata de cei cercetati.
Membrii din comisia de disciplina isi desfasoara activitatea dupa regulile de functionare a completelor din cadrul instantelor jurisdictionale.
Persoana trimisa in fata comisiei de disciplina are dreptul de a-si alege un aparator care sa-I reprezinte interesele in fata comisiei.
Persoanele interesate au dreptul sa formuleze recuzari individuale, pentru toti membrii comisiei, asemenea ca si pentru membrii supleanti.
Motivele de recuzare sunt urmatoarele:
1. in cazul in care membrul (supleantul), sotul sau, ascendentii ori descendentii lor, au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;
2. daca membrul (supleantul) este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;
3. cand sotul in viata si nedespartit al membrului (supleantului), este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;
4. daca membrul (supleantul), sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator;
5. in cazul in care intre membru (supleant) si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;
6. daca membrul (supleantul) este tutore sau curator al uneia dintre parti;
7. in cazul in care membrul (supleantul) si-a spus parerea cu privire la cauza ce se judeca;
8. daca membrul (supleantul) a primit de la una din parti daruri sau promisiuni de daruri ori altfel de indatoriri;
9. daca este vrajmasie intre membru (supleant), sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.
Propunerea de recuzare se inregistreaza la sediul in care functioneaza comisia, cel mai tarziu pana la iesirea in deliberare.
Recuzarea suspenda procedura de solutionare a cauzei.
Presedintele comisiei de disciplina are obligatia, sub sanctiunea decaderii din functia de membru in comisia de disciplina, de a inainta dosarul la comisia de disciplina care functioneaza in cadrul institutiei iearhic superioare, iar in conditiile in care incidentul procedural apare in fata comisiei de disciplina a Inaltilor Functionari Publici, recuzarea se va solutiona de catre instanta competenta de contencios administrativ.
Procedura de judecata in fata comisiei de disciplina se desfasoara dupa regulile de procedura din instantele de contencios administrativ.
Hotararea comisiei de disciplina este definitiva in conditiile in care nu este atacata in fata instantei de contencios administrativ, in termen de 15 zile de la comunicare.
Actiunea introdusa in fata instantei de contencios administrativ, suspenda de drept sanctiunea aplicata, pana la data de solutionare irevocabila a cauzei.
In Romania, normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, adoptate prin HG 1344/2007, prevad in art.50, pct.1, termenul de 10 zile calendaristice, calculat de la data primirii raportului comisiei de disciplina, in care persoana cu competenta legala din cadrul autoritatii sau institutiei publice, emite actul administrativ de sanctionare al functionarului public.
Acest termen trebuie derogat in sensul de a se aplica sanctiunea disciplinara, in termen de 10 zile calendaristice de la data epuizarii cailor de atac.
Normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, adoptate prin HG 1344/2007, sunt criticabile sub aspectul prevederilor art.50, pct.2, care prevede urmatoarele:
In cazul in care persoana care are competenta legala de a aplica sanctiunea disciplinara aplica o alta sanctiune decat cea propusa de comisia de disciplina, are obligatia de a motiva aceasta decizie.
Apreciem ca aceasta prevedere este neconstitutionala, in raport cu principiul garantarii dreptului la aparare, prevazut ca principu constitutional, in Constitutia Romaniei, in Constitutia Republicii Moldova, precum si in prevederile CEDO, la care atat Romania cat si Republica Moldova au aderat, prin tratate de recunoastere.
Procedura de modificare a sanctiunii disciplinare de catre conducatorul unitatii, incalca principiul de proportionalitate a raspunderii administrative, stabilit de catre comisia de disciplina din institutia care a aplicat sanctiunea.
Astfel, in Romania, apreciez ca toata procedura de constatare si de aplicare a sanctiunii administrative, este ineficienta, deoarece prin normele in cauza, conducatorul unitatii are dreptul de a desemna preferential doi din cei trei membri ai comisiei, iar sanctiunea aplicata de catre comisie poate fi schimbata in tot sau in parte de catre acesta.
Aceasta este o forma imbunatatita a procedurii de functionare a comisiei de disciplina, si reprezinta o propunere de lege ferenda pentru imbunatatirea sistemului legislativ de reglementare a raspunderii administrative pentru functionarii publici din Republica Moldova.
Procedura constituie un mijloc de eficientizare a raspunderii administrative si de adaptare a normelor de functionare si reglementare, potrivit principiilor de functionare a instantelor judecatoresti de contencios administrativ, adaptata la cerintele si principiile constitutionale din Republica Moldova.
Pentru functionarii publici din Romania, procedura propusa, de imbunatatire a functionarii comisiei de disciplina si a eficientizarii raspunderii administrative, urmareste crearea cadrului procedural de eliminare a abuzurilor, pe care le suporta functionarii publici din partea organelor executive ale unitatilor administrativ-teritoriale.
Avand in vedere faptul ca, comisia de disciplina are in componenta trei membri titulari, functionari publici definitivi numiti in functie publica pe perioada nedeterminata, functionarea acesteia este aservita conducatorului autoritatii sau institutiei publice, deoarece doi dintre acestia, care constituie majoritatea pentru adoptarea unei hotarari, sunt prevazuti a fi desemnati de conducatorul autoritatii sau institutiei publice.
Imprejurarea ca al treilea membru este desemnat de organizatia sau organizatiile sindicale reprezentative din institutia publica in cauza, dovedeste ca, conducatorul autoritatii exercita un control de putere al deciziei din comisiile de disciplina, motiv pentru care, ca propunere de lege ferenda, apreciez imbunatatirea functiunii comisiei de disciplina prin alegerea aleatorie a membrilor din comisie, pe baza unui vot secret, din randul functionarilor publici ai institutiei ierarhic superioare, de catre Adunarea Generala a functionarilor publici ai institutiei ierarhic superioara.
Procedura alegerii membrilor supleanti este identica cu a alegerii membrilor comisiilor de disciplina.
De asemenea, procedura de desemnare a secretarului titular si a secretarului supleant, prevazuta in normele de functionare si organizare a comisiilor de disciplina, trebuie imbunatatita, in sensul ca prerogativa de desemnare a acestora sa nu fie in atributul conducatorului autoritatii publice, ci in competenta Adunarii generale care a ales membrii din comisii.
Din acest motiv este propusa procedura de recuzare a membrilor din comisie, asemenea ca si procedura suspendarii de drept a hotararii adoptate de catre comsia de disciplina pe toata durata de exercitare a cailor de atac, pana la ramanerea irevocabila a hotararii din sistemul de dublu grad de jurisdictie din fata instantelor de contencios administrativ.
Procedura elimina discretionarismul si principiul aservirii membrilor din comisie de catre organele de conducere ale institutiei, dovedindu-se ca in repetate randuri, acestea adopta hotararile in concordanta cu dispozitiile primite de la conducatorii institutiei in cauza.
Nefiind prevazuta procedura suspendarii de drept pe calea contestatiei, pana la finalizarea procedurii de judecata in fata instantei de contencios administativ, functionarii publici sunt supusi vatamarii in drepturile legitime, prin caracterul definitiv pe care il are hotararea dispusa de comisia de disciplina, care se inscrie in cazierul judiciar al celui cercetat, mai inainte de solutionarea cailor ordinare de atac.
Prejudiciile acestei proceduri ce se propune a fi inbunatatita, sunt de afectare a conditiilor de promovare in functiile ierarhic superioare a functionarilor publici, desi din punct de vedere al prezumtiei de nevinovatie, hotararile dispuse de comisiile de disciplina nu trebuie sa aiba caracter definitiv mai inainte de epuizarea cailor de atac in cadrul instantelor judecatoresti.
In Romania, normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, adoptate prin HG 1344/2007, prevad ca pentru abaterea disciplinara pentru care se face vinovat functionarul public, sa se efectueze cercetari administrative, stabilite prin dispozitii generale privind procedura cercetarii administrative.
Apreciez ca aceasta procedura creeaza conditiile de eficientizare a raspunderii administrative, insa normele sunt perfectibile prin aceea ca se impune a se modifica art.31, pct.3 din HG 1344/2007, in care se prevede ca:
Cercetarea abaterilor disciplinare ale functionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului si din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judetean poate fi delegata compartimentului de control din cadrul institutiei prefectului.
Ca propunere de imbunatatire a normelor din Romania, trebuie introdus caracterul obligatoriu de delegare a procedurii de cercetare administratva in competenta Institutiei Prefectului si nu optional, asa cum se intelege prin sintagma poate.
Aceasta este o cerinta minima de modificare a art.31, pct.3, desi ca rezultat al exercitarii activitatii de avocat, mentin propunerea de imbunatatire a sistemului legislativ, in sensul de a se efectua nu numai cercetari administrative, dar si procesul de judecata din cadrul comisiei de disciplina, de catre comisii din cadrul autoritatii sau institutiei publice ierarhic superioare.

Bibliografie
1. HG 1344/2007

Drd.Botomei Vasile 29.06.2009

Posturi si:

1. Propuneri de lege ferenda in vederea imbunatatirii sistemului legislativ de raspundere administrativa in exercitarea apararii calificate a petitionarilor, in fata organelor de control administrativ.

Procedura aprobarii tacite

Botomei Vasile, doctorand in drept

Sergiu Cobaneanu, doctor in drept,
profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova

„In scopul eficientizarii relatiilor dintre cetatean si unitatile administrativ teritoriale din Republica Moldova, se propune de catre doctorand, crearea unor norme de reglementare, prin care sa se asigure o eficientizare in obtinerea de catre cetateni a autorizatiilor aflate in competenta institutiilor de stat.
Propunerile de lege ferenda cu privire la procedura aprobarii tacite, merita analizate si abordate la nivel stiintific, in scopul imbunatatirii si al perfectionarii continue a sistemului legislativ, aflat in coerenta cu normele din Uniunea Europeana.”

Introducerea in cadrul legislativ din Republica Moldova a procedurii aprobarii tacite, ca modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice si organisme asimilate acestora, si imbunatatirea procedurii aprobarii tacite reglementata in Romania prin OUG 27/2003.

Prin analiza stiintifica in materia controlului administrativ si a raspunderii administrative, cu referire la functionarii si autoritatile publice din statul moldovean, constat existenta unei lacune in cadrul legislativ din Republica Moldova, in ceea ce priveste procedura aprobarii tacite.
Procedura aprobarii tacite trebuie abordata prin prisma principiului de combatere a coruptiei din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale si a institutiilor de drept public, prevazute cu competente de eliberare a unor acorduri, avize, licente si autorizatii, reglementate in drept, prin sistemul legislativ moldovean.
In categoria organsimelor asimilate autorităţilor administraţiei publice, se subscriu si organele de organizare si functionare a profesiilor liberale care coordoneaza serviciile conexe activitatilor de justitie.
Referirea se face la obtinerea autorizatiei de exercitare a profesiei de avocat, care prin raportare la activitatea efectuata se asimileaza unui serviciu de interes public, pentru care persoanele interesate trebuie sa urmeze o procedura de inscriere, prevazuta in Legea de organizare si functionare a profesiei de avocat, si in Statutul Profesiei de Avocat.
Implementarea in cadrul legislativ din Republica Moldova a procedurii aprobarii tacite, se impune pentru urmatoarele motive:
-inlaturarea barierelor administrative din mediul de afaceri;
-responsabilizarea autoritatilor administratiei publice in vederea respectarii termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizatiilor;
-impulsionarea dezvoltarii economice prin oferirea unor conditii cat mai favorabile intreprinzatorilor, implicand costuri de autorizare cat mai reduse;
-combaterea coruptiei prin diminuarea arbitrariului in decizia administratiei;
-promovarea calitatii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative.
Procedura aprobarii tacite in Republica Moldova, este necesar a se aplica tuturor autorizatiilor emise de autoritatile publice, cu exceptia celor emise in domeniul activitatilor nucleare, regimul armelor de foc, munitiilor si explozibililor, regimul drogurilor si precursorilor, precum si autorizatiilor din domeniul sigurantei nationale.
Cadrul legislativ de implementare a procedurii aprobarii tacite, se face printr-o ordonanta de urgenta emisa de Guvernul Republicii Moldova, determinata de urgenta intrarii in vigoare a procedurii aprobarii tacite, urmand a fi supusa spre dezbatere in Parlamentul Moldovean, in vederea aprobarii prin lege.
Pentru exemplificarea termenilor ce se folosesc in procedura de aprobare tacita, termenii si expresiile folosite au urmatorul inteles:
-autorizatie: actul administrativ emis de autorităţile administraţiei publice prin care se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noţiunea de autorizaţie include şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea acte administrative;
-procedura aprobarii tacite: procedura prin care autorizaţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii.
Prin aceasta procedura, Statul Moldovean trebuie sa oblige autoritatile administratiei publice care au competenta de a emite autorizatii, de a afisa la sediul acestora si respectiv pe pagina proprie de internet, pentru fiecare tip de autorizatie, informatiile necesare in vederea obtinerii acestora, astfel:
a) formularul cererii care trebuie completată de către solicitant, precum şi modul de completare a acesteia;
b) lista cu toate documentele necesare pentru eliberarea autorizaţiei şi modul în care acestea trebuie prezentate autorităţii administraţiei publice;
c) toate informaţiile privind modul de întocmire a documentelor şi, dacă este cazul, indicarea autorităţilor administraţiei publice care au competenţa de a emite acte administrative ce fac parte din documentaţia ce trebuie depusă, precum: adresa, numărul de telefon sau fax, programul de lucru cu publicul.
Aceste informaţii vor fi prezentate într-o formă clară, indicându-se, dacă este posibil, exemple concrete.
Autorităţile administraţiei publice din Republica Moldova, trebuie sa elaboreze ghiduri privind procedura de autorizare şi constituirea documentaţiei care stă la baza emiterii unei autorizaţii.
În scopul simplificării procedurilor administrative, autorităţile administraţiei publice din Republica Moldova, trebuie sa efectueze o analiză a tuturor condiţiilor cerute pentru emiterea autorizaţiilor şi sa identifice acele condiţii care nu sunt absolut necesare, în vederea eliminării sau a înlocuirii acestora cu declaraţii pe propria răspundere.
Autorizaţia se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului într-un termen prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizaţii.
Dacă nu se prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.
Solicitantul autorizaţiei va depune, o dată cu cererea, documentaţia completă, întocmită potrivit prevederilor legale din Republica Moldova, care reglementează procedura de autorizare respectivă şi potrivit informaţiilor furnizate de autoritatea administraţiei publice.
În cazul în care se constată o neregularitate a documentaţiei depuse, autoritatea administraţiei publice va notifica acest fapt solicitantului autorizaţiei cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii, dacă acest termen este mai mare de 15 zile, sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea autorizaţiei, dacă acest termen este mai mic de 15 zile.
Autoritatea administraţiei publice va preciza totodată şi modul de remediere a neregularităţii constatate.
După ce va expira termenul stabilit de lege pentru emiterea autorizaţiei, şi în lipsa unei comunicări scrise din partea autorităţii administraţiei publice, solicitantul poate desfăşura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea.
Pentru obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea activităţii, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autorităţii în cauză sau direct instanţei judecătoreşti.
În situaţia în care solicitantul s-a adresat autorităţii administraţiei publice în cauză, îi va aduce la cunoştinţă existenţa cazului de aprobare tacită cu privire la autorizaţie şi va solicita eliberarea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii.
Daca autoritatea administraţiei publice respectivă, nu răspunde sau refuză să elibereze documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, solicitantul se poate adresa instanţei judecătoreşti.
Cererea de chemare în judecată a autorităţii administraţiei publice având ca obiect constatarea aprobării tacite, este scutită de taxa de timbru si se introduce la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, urmand ca instanţa sa soluţioneze cererea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Reclamantul trebuie sa depuna la instanţă, anexată la cererea de chemare în judecată, copia cererii de autorizare cu numărul şi data înregistrării la autoritatea administraţiei publice pârâte.
Dacă instanţa constată existenţa unui răspuns din partea autorităţii administraţiei publice sau, după caz, a unei notificări cu data poştei anterioara expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, va respinge cererea reclamantului.
În cazul în care instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de procedura aprobarii tacite, va pronunţa o hotarare prin care obligă autoritatea administraţiei publice să elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfăşoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie.
Hotărârile pronuntate sunt irevocabile.
Dacă, în urma admiterii acţiunii, autoritatea administraţiei publice nu îndeplineste obligatia eliberarii documentului oficial prin care se permite solicitantului să desfăşoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie, în termenul stabilit prin hotărârea judecătorească, la cererea reclamantului, instanţa poate obliga conducătorul autorităţii administraţiei publice în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia, la plata unei amenzi judiciare reprezentând 30% din veniturile pe care le realizeaza conducătorul autorităţii administraţiei publice in functia detinuta, precum şi la plata unor despăgubiri pentru daunele cauzate prin întârziere.
Masura aplicarii amenzilor cominatorii, constituie si actul de sesizare a organelor de cercetare penala, care va fi comunicat la parchet, pentru declansarea procesului penal, sub aspectul savarsirii infractiunii de neexecutare a hotararii judecatoresti, reglementata ca sanctiune penala in Legea contenciosului administrativ din Romania, nr.554/2004, potrivit art.24, pct.3, in concurs cu infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Hotararea judecatoreasca pronuntata de instanta de contencios administrativ de aplicare a amenzii judiciare, in cota procentuala stabilita din salariul minim net pe economie, pentru fiecare zi de intarziere, se comunica din oficiu catre Administratia Finantelor Publice din circumscriptia teritoriala in care functioneaza autoritatea publica debitoare, in scopul executarii potrivit regulilor de procedura fiscala, prin somatii si emiterea de titlu executoriu, la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somatiei de executare.
Impotriva actelor de executare, debitorul va putea introduce actiune in fata instantelor competente de solutionare a contestatiilor la executare.
Competenta de solutionare a contestatiilor la executare, derivate din executarea creantelor pentru bugetul de stat, revine potrivit principiului specializarii, instantelor de contencios administrativ.
Debitorul obligatiei va putea cere pe procedura de ordonanta presedentiala, instantei competente cu solutionarea contestatiei la executare, in propriul proces sau intr-o actiune separata, suspendarea actelor de executare, pana la ramanerea irevocabila a hotararii pronuntata de instanta de contencios administrativ, de obligatie la plata amenzilor judiciare a debitorului, in conditiile de plata a unei cautiuni, in valoare de 10 salarii ale conducatorului autoritatii publice, raportat la venitul realizat la data introducerii actiunii de catre petent.
Cererea de obligare la plata amenzii judiciare se judeca de urgenta si este scutită de taxa de timbru, iar hotărârea instantei va putea fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Dacă se va solicita aplicarea amenzii judiciare, conducătorul autorităţii administraţiei publice poate chema în garanţie persoanele vinovate de neexecutarea hotărârii, iar pentru recuperarea despăgubirilor acordate şi suportate de autoritatea administraţiei publice, conducătorul acesteia va putea introduce acţiune împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii.
Fapta funcţionarului public sau a personalului contractual din vina căruia autoritatea administraţiei publice nu a răspuns în termenul prevăzut de lege, va constitui abatere disciplinară sau, dupa caz, infracţiune, urmand sa angajeze şi răspunderea materială, civilă sau penală, după caz, a funcţionarului public.
Fapta solicitantului de a invoca în faţa unei autorităţi sau instituţii publice existenţa unei autorizări ca urmare a procedurii aprobării tacite, omiţând cu ştiinţă prezentarea răspunsului sau a notificării primite în cadrul procesului de autorizare potrivit, constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal moldovean.
În cazul în care, după obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, autoritatea administraţiei publice constată neîndeplinirea unor condiţii importante prevăzute pentru eliberarea autorizaţiei, nu va putea anula documentul.
Autoritatea in cauza va avea obligatia de a notifica titularului, în cel mult 3 luni de la data expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, neregularităţile constatate, modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi termenul în care titularul trebuie să respecte această obligaţie.
Acest termen nu poate fi mai mic de 30 de zile.
Autoritatea administraţiei publice va anula documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, acordat potrivit procedurii reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, în cazul în care constată neîndeplinirea unor condiţii care aduc o gravă atingere interesului public, siguranţei naţionale, ordinii sau sănătăţii publice şi care nu pot fi remediate sau în cazul în care deficienţele identificate nu au fost remediate în termenul stabilit.
Împotriva actului administrativ prin care se anulează documentul oficial titularul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, potrivit procedurii de judecata in contencios administrativ din Republica Moldova.
Procedura aprobarii tacite din Romania se impune a fi modificata, si completata prin adoptarea propunerilor de lege ferenda enuntate, cu referire la urmatoarele:
1)Modificarea art.12, pct.1 din OUG 27/2003, referitor la sanctiunile aplicate conducatorului autoritatii administratriei publice.
Obligatia la plata unei amenzi judiciare, reprezentand 20% din salariul minim net pe economie pentru fiecare zi de intarziere, este neproportionala cu gravitatea faptei.
Astfel, cuantumul de 20% trebuie ridicat la 30%, iar raportarea acestui procent trebuie facuta la valoarea veniturilor realizate de conducatorul autoritatii publice in cauza, din luna anterioara cererii de chemare in judecata.
Astfel, instanta va cita in proces institutia parata, chemata in solidar cu conducatorul acesteia, impreuna cu un exemplar de pe cererea de chemare in judecata si de pe actele doveditoare, cu mentiunea pentru conducatorul unitatii, de a comunica pana la termenul stabilit in proces, care este valoarea veniturilor realizate de conducatorul acesteia, din luna anterioara cererii de chemare in judecata.
Aceasta raportare se impune a fi facuta la veniturile realizate de conducatorul unitatii deoarece, pentru crearea proportionalitatii raspunderii, sanctiunea trebuie aplicata la valoarea veniturilor realizate si nu prin raportare la salariul minim net pe economie.

2)Introducerea pct.4 la art.12 din OUG 27/2003.
Astfel, masura aplicarii amenzilor cominatorii, constituie si actul de sesizare a organelor de cercetare penala, care va fi comunicat la parchet, pentru declansarea procesului penal, sub aspectul savarsirii infractiunii de neexecutare a hotararii judecatoresti, reglementata ca sanctiune penala in Legea contenciosului administrativ din Romania, nr.554/2004, potrivit art.24, pct.3, in concurs cu infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
3)Introducerea pct.5 la art.12 din OUG 27/2003.
Hotararea judecatoreasca pronuntata de instanta de contencios administrativ de aplicare a amenzii judiciare, in cota procentuala stabilita din salariul minim net pe economie, pentru fiecare zi de intarziere, se comunica din oficiu catre Administratia Finantelor Publice din circumscriptia teritoriala in care functioneaza autoritatea publica debitoare, in scopul executarii potrivit regulilor de procedura fiscala, prin somatii si emiterea de titlu executoriu, la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somatiei de executare.
4) Introducerea pct.6 la art.12 din OUG 27/2003.
Impotriva actelor de executare, debitorul va putea introduce actiune in fata instantelor competente de solutionare a contestatiilor la executare.
5)Introducerea pct.7 la art.12 din OUG 27/2003.
Competenta de solutionare a contestatiilor la executare, derivate din executarea creantelor pentru bugetul de stat, revine potrivit principiului specializarii, instantelor de contencios administrativ.
6)Introducerea pct.8 la art.12 din OUG 27/2003.
Debitorul obligatiei va putea cere pe procedura de ordonanta presedentiala, instantei competente cu solutionarea contestatiei la executare, in propriul proces sau intr-o actiune separata, suspendarea actelor de executare, pana la ramanerea irevocabila a hotararii pronuntata de instanta de contencios administrativ, de obligatie la plata amenzilor judiciare a debitorului, in conditiile de plata a unei cautiuni, in valoare de 10 salarii ale conducatorului autoritatii publice, raportat la venitul realizat in luna anterioara cererii de chemare in judecata.
Suma achitata cu titlu de cautiune se constituie venit la bugetul statului, si nu se restituie persoanei care a achitat-o, in conditiile in care prin exercitarea caii de atac de catre debitor, hotararea instantei de fond ramane irevocabila.
Practica aplicata in cadrul legislativ din Statul Roman, privind aplicarea procedurii aprobarii tacite, reglementata in Romania prin OUG 27/2003, a dovedit eficientizarea activitatii din cadrul autoritatilor administratiei publice, eficientizarea raspunderii administrative a functionarilor pentru neindeplinirea intocmai si la timp a obligatiilor din raporturile de serviciu.
Propunerea facuta pentru Statul Moldovean, este o imbunatatire a procedurii de aprobare tacita practicata in Statul Roman, ca o expresie a practicii judiciare in domeniu.
Actiunile inregistrate pe rolul instantelor judecatoresti, cu obiect aprobare tacita, au un procentaj de reusita de 100%, pentru toate cauzele in care petitonarul a probat in fata instantei ca a respectat procedura de inregistrare a actelor necesare autorizarii desfăşurarii unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, avand in vedere ca in solutionarea acestor litigii, judecatorii nu au atributul decat sa constate veridicitatea actelor inregistrate, fara a mai fi necesara administrarea de alte materiale probatorii, care sa conduca la tergiversarea solutionarii cauzei.

Bibliografie:
1. OUG 27/2003, privind procedura aprobarii tacite din Romania.

Drd.Botomei Vasile 31.03.2008

Nu sunt articole similare.

Raspunderea administrativa a magistratilor

Botomei Vasile, doctorand in drept
Recenzent: Sergiu Cobaneanu, doctor in drept, profesor universitar, Univeristatea de Stat din Moldova

„Lucrarea trateaza aspecte de drept comparat, cu referire la unele aspecte de imbunatatire a sistemului legislativ, de eficientizare a raspunderii administrative a magistratilor.
Propunerile merita analizate, printr-o abordare stiintifica a imbunatatirilor legislative propuse de doctorand, acestea venind in contextul in care s-au inmultit procesele aflate pe rolul CEDO.
Obligarea Republicii Moldova la plata despagubirilor civile, ca rezultat al proceselor castigate de cetateni in contradictoriu cu statul, creeaza premise de reflexie pentru eficientizarea raspunderii administrative, pentru o mai buna corelare de catre magistrati a normelor de drept intern, cu legislatia europeana.”

In Romania, la fel ca si in Republica Moldova, notiunea de raspundere administrativa a magistratilor, este pur formala, deoarece in realitate, acestia nu sunt supusi unui control administrativ eficient din partea institutiilor cu atributii de control pe linia puterii judecatoresti.
Atat in statul roman cat si in statul moldovean, plangerile formulate de catre petitionarii din procese impotriva magistratilor din complet, nu imbraca forma unui control care sa declanseze o cercetare administrativa eficienta in conditiile de respectare a principiilor de contradictorialitate cu partile litigante, al principiului oralitatii, publicitatii, al principiului aflarii adevarului si al garantarii dreptului la aparare.
Practica din instantele judecatoresti din Romania si Republica Moldova, este de a trata cu superficialitate judecarea cauzelor de recuzare inregistrate impotriva membrilor din complet.
Opinez ca atat legislatia din statul roman, cat si din statul moldovean, trebuie imbunatatita in materia raspunderii magistratilor.
Propun urmatoarele concepte de imbunatatire a sistemului judiciar, astfel:
Cererile de recuzare formulate impotriva magistratilor, atat din statul roman, cat si din statul moldovean, sa faca obiectul unor procese cu respectarea tuturor normelor de procedura prevazute de Codurile de procedura din fiecare stat.
Termenele si procedura de solutionare a acestor cereri, sa urmeze modelul cererilor de judecata pe procedura ordonantei presedintiale.
In aceste conditii, petitionarii se vor putea apara prin proba cu inscrisuri, proba cu martori, proba cu interogatoriu in fata instantei de judecare a cererii de recuzare, pentru a se asigura mentinerea sau indepartarea dintr-un proces a magistratilor care judeca cu impartialitate sau interes in cauza.
Aceasta conceptie se subscrie principiului de drept constitutional consacrat atat in Constitutia Romaniei, cat si in Constitutia Republicii Moldova, potrivt caruia:
“Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”;
“Nimeni nu este mai presus de lege”.
In realitate, petitionarii, atat din statul roman, cat si din statul moldovean, au dreptul constitutional de petitionare, potrivit caruia legea prevede dreptul de a inregistra petitii impotriva magistratilor, la Consiliul Superior al Magistraturii din fiecare stat.
Aceasta este doar o prevedere formala, deoarece nu este prevazuta nici o cale de control administrativ asupra modalitatii de solutionare a petitiilor inregistrate de petitionari la institutiile de control ale activitatii magistratilor.
Sustin conceptul de eficientizare a raspunderii administrative a magistratilor, care sa se faca prin crearea cadrului institutional de judecare a plangerilor formulate impotriva magistratilor in complete de judecata stabilite atat in Republica Moldova, cat si in Romania, de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
Astfel, in egala masura, atat petitionarii cat si magistratii, sa se bucure de egalitate in drepturi in fata legii, in fata autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, indiferent daca paratii sunt magistrati, iar petitionarii sunt simpli subiecti de drept, care nu fac parte din sistemul juridic.
Acest concept se subscrie in normele constitutionale prevazute atat in Constitutia Statului Roman, cat si in Constitutia Statului Moldovean, fiind necesar un dublu grad de jurisdictie in solutionarea plangerilor formulate de catre petitionari.
In Romania, avem exemple in care se constata, pe baza cercetarii administrative efectuata de catre inspectia juridica din cadrul CSM, ca judecatorul din dosar se face vinovat de neglijenta, se emite raspuns petentului in acest sens, insa se motiveaza ca nu s-a aplicat nici o masura administrativa fata de judecator.
Aceasta motivare nu permite exercitarea de catre petitionar, a vreunei cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti care este probata prin rezultatul trimis de inspectia judiciara, ca a fost pronuntata prin nerespectarea normelor de procedura si prin neglijenta in serviciu in desfasurarea activitatii de catre judecator.
Desi se constatata neglijenta in serviciu a judecatorului de caz, asupra acestuia nu se ia nici o masura disciplinara, mai mult decat atat, hotararea pronuntata de judecator ramanee irevocabila prin respingerea recursului de catre instanta de control judiciar.
In plan comparat, situatia de fapt si de drept din Romania, se identifica cu situatia de fapt si de drept din Republica Moldova.
In Republica Moldova, cursul unei cercetari administrative, incepe pe baza sesizarii inregistrata la CSM, dupa care inspectia judiciara din cadrul CSM, pe baza rezultatului constatat claseaza cauza sau incheie un referat de propunere de aplicare a sanctiunii administrative, prin care sesizeaza Colegiul disciplinar din cadrul CSM.
Nu se mentioneaza in Legea 947-XIII/1996, modificata si completata inclusiv pana la data de intrare in vigoare a Legii 247-XVI din 21.07.2006, in vigoare din 10.11.2006, termenul de solutionare al sesizarii, de la data inregistraraii cauzei, insa se mentioneaza expres in art.21, pct.2, termenul de o luna de zile pentru validarea de catre CSM a propunerilor efectuate de Colegiul Disciplinar.
Sub acest aspect, apreciez ca se impune in scopul eficientizarii raspunderii administrative, precizarea expresa a termenului maxim de solutionare.
Apreciez ca termenul de 30 de zile este un termen de referinta, care poate fi urmat.
Colegiul disciplinar, in conditiile in care este investit, are competenta de a propune masuri administrative, care din punct de vedere procedural se inainteaza spre validare la Consiliul Superior al Magistraturii, care functioneaza de aceasta data ca o instanta de judecata.
Hotararile (avizele) Colegiului Disciplinar, urmeaza procedura de validare in cadrul CSM, prin remiterea acestora in termen de 7 zile de la data de expirare a termenului de contestatie.
Art.21, (3), prevede ca Consiliul Superior al Magistraturii poate invita, după caz, la şedinţa sa membrii colegiului de calificare sau ai colegiului disciplinar, precum şi persoanele a căror problemă se examinează.
Din economia acestui text de lege, rezulta ca CSM poate invita, dupa caz, pe membrii colegiului disciplinar, precum si persoanele a carror probleme sa examineaza.
Apreciez ca art.21, (3), trebuie modificat, in sensul de a se stabili obligativitatea CSM de a invita la sedinta pe urmatorii:
-reprezentantul Colegiului Disciplinar, care in functie de pozitia pe care a adoptat-o colegiul, trebuie sa joace rolul de sustinator al solutiei pronuntata de colegiul disciplinar, dupa modelul si rolul pe care il are procurorul in cadrul procesului penal, atunci cand rezolutiile dispuse de catre parchet sunt contestate prin plangeri impotriva solutiilor in fata instantelor de judecata, asemenea ca si rolul de sustinere pe care il are procurorul in fata instantei de judecata, cand procesul penal ajunge pe rolul instantelor judecatoresti prin punerea in miscare a actiunii penale fata de un subiect de drept.
- din categoria persoanelor a caror problema se examineaza, in mod obligatoriu sa fie invitati in fata comisiei de disciplina, atat magistratul parat cat si petitionarul reclamant.
Prin aceasta modalitate se asigura garantarea unui proces echitabil, din stadiul de solutionare a cauzei direct in fata Consiliului Superior al Magistraturii.
Desi interpretarea este generica in ceea ce priveste sintagma „precum si persoanele a caror problema se examineaza”, din punct de vedere al interpretarii apreciez ca in categoria acestor persoane se subscriu atat magistratul parat cat si petentul reclamant.
CSM decide in conformitate cu dispozitiile art.21, 22 si 23 din Legea 947-XIII/1996, modificata si completata, urmatoarele:
„Articolul 21. Validarea hotărarilor emise de colegiul de calificare şi de colegiul disciplinar.
1)Hotărarile (avizele) colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar care nu au fost atacate se remit, în termen de 7 zile, spre validare Consiliului Superior al Magistraturii.
(2)Hotărarile se validează în termen de o lună de la data primirii materialelor respective în Consiliul Suprem al Magistraturii.
(3)Consiliul Superior al Magistraturii poate invita, după caz, la şedinţa sa membrii colegiului de calificare sau ai colegiului disciplinar, precum şi persoanele a căror problemă se examinează.
(4)După examinarea problemei, Consiliul Superior al Magistraturii decide:
a) validarea hotărarilor (avizelor) colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar;
b) modificarea hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar sau casarea lor şi adoptarea de noi hotărari;
c) casarea hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar şi încetarea procedurii pe dosar.
(5) În caz de modificare a hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar sau de casare a lor şi adoptare de noi hotărîri, Consiliul Superior al Magistraturii poate conferi judecătorului un alt grad de calificare sau aplica o sancţiune disciplinară în condiţiile legii.
(6) Pentru a i se conferi judecătorului gradul superior de calificare sau a-l elibera din funcţie, Consiliul Superior al Magistraturii înaintează Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului propunerile respective.
(7) Prevederile alineatelor (5) şi (6) se aplică la examinarea contestaţiilor împotriva hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar în condiţiile art.22 din prezenta lege.
Articolul 22. Examinarea contestaţiilor împotriva hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar
(1) Contestaţiile împotriva hotărîrilor adoptate de colegiul de calificare şi de colegiul disciplinar se examinează cel mult într-o lună de la data primirii materialelor în Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Data examinării contestaţiilor se comunică din timp persoanelor interesate.
(3) După examinarea contestaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide:
a) menţinerea fără modificare a hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar;
b) modificarea hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar;
c) casarea hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar şi încetarea procedurii pe dosar.
Articolul 23. Asigurarea inviolabilităţii judecătorului
(1) În cazul examinării propunerii Procurorului General de a se intenta dosar penal împotriva judecătorului, de a fi tras la răspundere penală, de a fi reţinut, arestat şi adus forţat, Consiliul Superior al Magistraturii va adopta, în temeiul principiului inviolabilităţii judecătorului, o hotărîre prin care:
a) va da acordul;
b) va refuza acceptul.
(2) La examinarea problemelor indicate la alin. (1), Procurorul General nu poate participa la deliberare.
Articolul 24. Adoptarea de hotărîri
(1) Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărari cu votul majorităţii membrilor săi.
(2) Votarea se efectuează în lipsa persoanei al cărei caz este examinat şi în lipsa celorlalţi invitaţi.
(3) Hotărarea se expune în scris şi se semnează de preşedintele şedinţei.
(4) În cazul în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii face opinie separată, aceasta va fi motivată şi se va anexa la hotărare fără a i se da citire.
(5) În cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile prevăzute la art. 21 şi 22, membrul la propunerea căruia sau din iniţiativa căruia a fost intentată procedura disciplinară nu participă la deliberare.
(6) Toate hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii se publică pe pagina web din internet a acestuia.”
Contestarea hotararilor adoptate de CSM din Republica Moldova, se face la Curtea Suprema de Justitie, de orice persoana interesata, in termen de 15 zile din momentul comunicarii, in conformitate cu art.25 din Legea 947-XIII/1996, modificata si completata:
„Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile din momentul comunicării.”
Nu se prevede in aceasta lege, obligativitatea mentionarii pe fiecare solutie, pronuntata in egala masura, atat de colegiul disciplinar, cat si de CSM, prevederea ca in dispozitivul hotararii, sa se mentioneze termenul de contestatie si locul depunerii acesteia.
Sub acest aspect, apreciez ca se impune efectuarea de precizari in acest sens, deoarece in lipsa unor mentiuni exprese, petitionarul poate sa inteleaga ca solutia ce i-a fost comunicata nu mai are alte cai de atac, si in genere aceasta procedura vatameaza dreptul persoanei vatamate.
In plan comparat, legea CSM din Republica Moldova, este din nou un model de urmat pentru Romania, ca rezultat al eficientizarii raspunderii administrative pentru magistrati.
Desi sistemul legislativ din Republica Moldova este superior celui din Romania, in privinta conceptului de raspundere administrativa a magistratilor si a procedurii de judecata a acesteia, totusi se remarca o problema pentru statul moldovean, din cauza proceselor pierdute in fata instantelor internationale, care constituie un prejudiciu material care afecteaza grav bugetul Republicii Moldova, prin despagubirile civile suportate din bugetul statului.
Aceste despagubiri civile sunt suportate de catre acei cetateni corecti si cinstiti care isi platesc la timp taxele si impozitele locale, bani din care o parte se intorc catre cetatenii prejudiciati de hotarari nedrepte, pronuntate de magistrati care nu au nici o raspunderea pentru incalcarile legislative care le-au generat in solutionarea cauzelor din Republica Moldova.
In acest sens, pe baza normelor de reglementare adoptate in Republica Moldova, apreciez ca despagubirile civile achitate ar fi mult diminuate, in conditiile in care s-ar publica pe holurile instantelor judecatoresti, in locuri usor accesibile publicului, drepturile pe care le au cetatenii si modalitatea de a se adresa cu petitii impotriva magistratilor care se fac vinovati de nerespectarea normelor de procedura in judecarea proceselor.
Aceasta apreciere o fac in conditiile in care nu toti cetatenii din Republica Moldova au acces la internet si nici la baza de documentare legislativa, in ceea ce priveste reglementarea dreptului la aparare, in scopul realizarii apararii drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, precum si al asigurarii accesului la infaptuirea justitiei, care presupune inclusiv accesul la petitionare impotriva magistratilor.

De asemenea, propun ca deschiderea oricarei sedinte de judecata, in vederea eficientizarii raspunderii administrative a magistratilor, sa se faca prin depunerea juramantului de catre magistrati, asa cum procedeaza si martorii care sunt audiati de instanta, sub juramant.
Dupa depunerea juramantului, presedintele de complet va enunta in sedinta publica drepturile pe care le au cetatenii de a se adresa cu petitii la CSM, in conditiile in care se considera vatamati prin nerespectarea drepturilor procedurale din timpul procesului.
In ceea ce priveste activitatea magistratilor din Romania, sanctiunea administrativa pentru statul roman, ca membru in Uniunea Europeana, este de pierdere a fondurilor europene postaderare, pe care Statul Roman, desi este in drept sa le primeasca in sustinerea de proiecte de dezvoltare intercomunitara, le pierde datorita raportului nefavorabil facut pe justitie, prin analiza activitatii de eficienta pe justitie, efectuata pentru Statul Roman de catre Comisia Europeana.
De mentionat este ca toate aceste fonduri postaderare nu se raporteaza pe buget de la an la an, ele fiind distribuite catre alte state membre UE, care in perioada de postaderare, primesc rapoarte favorabile pe domeniile monitorizate de Comisia Europeana.
Astfel, avand in vedere proiectul de tara al Republicii Moldova, de aderare la Uniunea Europeana, propun spre analiza in cadrul universitar, si de prelucrare in sistemul legislativ din Republica Moldova, a sistemului de imbunatatire si eficientizare a raspunderii administrative a magistratilor din Republica Moldova.
Propun implementarea programului de dublu grad de jurisdictie, in privinta cercetarii administrative a magistratilor, fata de plangerile inregistrate impotriva acestora, care ajung spre solutionare la inspectia juridica de pe langa Curtea de Casatie si Justitie.
Acest dublu grad de jurisdictie presupune verificarea cercetarii administrative si stabilirea masurilor fata de magistrati, dupa regula de desfasurare a unui proces de contencios administrativ.
Solutiile propuse de inspectiile judiciare pentru inaintarea sesizarilor spre competenta comisiei de disciplina, sa constituie actul procedural de deschidere a procesului, prin stabilirea partilor din proces, astfel:
-Petitionarul reclamant;
-Magistratul parat.
Comisia de disciplina sa fie reprezentata printr-unul din membrii acesteia, care sa apere interesul comisiei.

Spre deosebire de Republica Moldova, in Romania, Legea nr.317/200, republicata a CSM, este launara, deoarece nu cuprinde nici prevederea facultativa pe care o are CSM din Republica Moldova, de a invita in cadrul cercetarii judecatoresti, pe membrii comisiei de disciplina si petitionarul reclamant.

Deficiente constate in Legea 947-XIII/1996, modificata si completata, a CSM din Republica Moldova
a. nu se prevede un termen maxim, calculat de la producerea faptei imputabila magistratului, dupa caz de la data descoperirii acesteia, in care sa poata fi inregistrata plangerea, sub sanctiunea decaderii din dreptul de petitonare.
b. nu se prevede un termen expres de inaintare a plangerii formulata de catre petitionar, in fata colegiului de disciplina, ceea ce determina o tergiversare, care impiedica accesul la justite.
c. nu se prevede un termen in care colegiul de disciplina trebuie sa solutioneze plangerea formulata de catre petitionar, termen calculat de la data de inregistrare a plangerii.
d. nu se prevede ce se intampla cu plangerile formulate impotriva magistratilor, inregistrate la sediile instantelor judecatoresti, nu prevede obligativitatea comunicarii acestora catre CSM si termenul maxim de inaintare.
In lipsa acestor termene, pe care o lege eficienta trebuie sa le prevada, se remarca o ineficienta a CSM, ca organ de tragere la raspundere administrativa a magistratilor, sub aspectul tergiversarii solutionarii plangerilor, pana cand ajung spre competenta solutionare la Comisia de Discipplina, ceea ce atrage o lipsa de incredere din partea cetateanului in eficienta raspunderii administrative pe care ar trebui sa o aplice CSM.

Propuneri de lege ferenda, de imbunatatire a Legii 947-XIII/1996, modificata si completata, a CSM din Republica Moldova
a.Introducerea unui termen maxim de inregistrare a plangerii impotriva magistratului, calculat de la producerea faptei imputabila magistratului, dupa caz de la data descoperirii acesteia, in care sa poata fi inregistrata plangerea, sub sanctiunea decaderii din dreptul de petitonare;
Sub acest aspect, propun termenul de 1 an de zile, calculat de la data savarsirii abaterii, dupa caz de la data descoperirii abaterii, sau de la data ramanerii irevocabile a hotararii prin care s-a solutionat dosarul in care magistratul sau procurorul a savarsit abaterea respectiva.
Aceasta motivatie, cu referire la calcularea termenului de 1 an de la data ramanerii irevocabile a hotararii, se justifica prin aceea ca descoperirea producerii unei fapte imputabile, intra inclusiv in sfera instantelor judecatoresti ierarhic superioare, care sesizate fiind, au casat sau modificat hotararea pronuntata de catre instanta ierarhic inferioara vinovata de savarsirea abaterii.
Pe aceasta cale se creeaza mijlocul de atragere la raspundere disciplinara a magistratilor pentru cauzele care le sunt imputabile, din hotararile casate sau modificate.
Inamovibilitatea judecatorului nu trebuie sa il exonereze pe acesta de raspunderea administrativa, pentru nerespctarea normelor de procedura in judecata proceselor, precum si a savarsirii abaterilor de catre acesta.
In Romania, art.46, pct.8, din legea 317/2004, prevede urmatoarele:
„Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de la data savarsirii abaterii.”
Acest articol nu propun sa fie preluat in vederea imbunatatirii Legii CSM a Republicii Moldova, deoarece limiteaza in timp termenul de introducere a plangerilor impotriva magistratilor, sub aspectul ca, in conditiile in care un act procedural nu este comunicat in limita unui termen de 1 an catre petitionar, acesta decade din termenul de a mai formula plangere dupa acest termen, indiferent daca neluarea la cunostinta de catre petitionar nu ii este imputabila acestuia.
b. Introducerea unui termen expres pentru instantele judecatoresti si parchete, de inaintare catre colegiul de disciplina, a plangerii formulata impotriva magistratului de catre petitionar;
Sub acest aspect, propun termenul de 5 zile, dupa modelul Legii 317/2004 a CSM din Romania.
Apreciez ca se poate prelua in mod indentic, art.45, pct.5, din Legea CSM din Romania, care prevede urmatoarele:
„Orice sesizare privind activitatea necorespunzatoare a judecatorilor si procurorilor, gresit indreptata la instante sau parchete, va fi inaintata comisiilor de disciplina in termen de 5 zile de la inregistrare.”
c. Introducerea unui termen in care colegiul de disciplina trebuie sa solutioneze plangerea formulata de catre petitionar, termen calculat de la data de inregistrare a plangerii.
Sub acest aspect, propun ca termenul sa fie de 60 de zile de la data inregistrarii sesizarii la CSM, termen preluat dupa modelul Legii 317/2004 a CSM din Romania.
In cazuri exceptionale, acest termen poate fi prelungit cu maxim 30 de zile, in condiitiile in care in cauza sunt necesare a se face in cadrul procedurii de citare prealabila, de catre inspectia judiciara, verificari suplimentare cu privire la alte dosare, aflate in legatura cu subiectul de drept reclamat.
Apreciez ca art.46, pct.4 si 5 din Legea 317/2004 a CSM din Romania, pot fi preluate si introduse in Legea CSM din Republica Moldova:
„(4) Rezultatul cercetarii prealabile se inainteaza comisiei de disciplina in termen de 60 de zile de la inregistrarea sesizarii la Consiliul Superior al Magistraturii, iar in urmatoarele 20 de zile comisia de disciplina sesizeaza sectia corespunzatoare in vederea solutionarii actiunii disciplinare.
(5)In cazul in care, inainte de sesizarea sectiei, comisia de disciplina constata ca sunt necesare verificari suplimentare, desemneaza un inspector din cadrul serviciului corespunzator al Inspectiei judiciare, in vederea completarii cercetarii prealabile. Rezultatul verificarilor suplimentare este inaintat in cel mult 30 de zile comisiei de disciplina. In acest caz, termenul de 20 de zile prevazut la alin. (4) curge de la primirea rezultatului verificarilor suplimentare.”
d.Propun ca hotararea de excludere a magistratului din magistratura, ramasa definitiva prin hotararea plenului CSJ, din cadrul Republicii Moldova, sa fie validata de catre Parlamentul Republicii Moldova, de vreme ce Legea CSM a Republicii Moldova, prevede comunicarea acesteia atat catre Parlament, cat si catre Presedintele Republicii Moldova.
In aceste conditii, se creeaza un mijloc de verificare pe calea unei audiente in Parlament, a magistratului exclus din magistratura, in conditiile in care acesta reclama nerespectarea normelor de procedura, in solutionarea cauzei de catre CSM si CSJ.
Aceasta propunere se subscrie in drepturile si libertatile pe care trebuie sa le aiba un magistrat, in scopul apararii drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, avand in vedere ca functia pe care o exercita se subscrie in categoria puterii judecatoresti din stat, iar excluderea unui magistrat din magistratura trebuie analizata ca un eveniment major la nivel de stat, de vreme ce hotararile pronuntate de magistrat au putere de lege.
Aceste reglementari, preluate in parte din Legea CSM a Republicii Moldova, in forma imbunatatita, le propun si pentru Legea CSM din Romania.

Bibliografie:
1. Legea 947-XIII/1996, modificata si completata, Republica Moldova;
2. Legea 317/2004 a CSM din Romania.

Drd.Botomei Vasile 29.06.2009

Nu sunt articole similare.